Protecția muncii și cadrul legal din codul muncii

Cadrul legal ce reglementeaza protectia muncii in Romania

Reglementari importante privind protectia muncii contine Codul Muncii, adica Legea 53/2003. Mai avem insa in vigoare si alte 15 acte normative ale caror prevederi se refera direct la sanatatea si securitatea in munca. Printre cele cu efecte sesizabile asupra vietii profesionale a tuturor romanilor care muncesc in tara se numara Legea 319/2006, ale carei norme metodologice de aplicare s-au aprobat prin intermediul HG 1425/2006.

Iata o lista completa cu actele normative care reglementeaza securitatea si sanatatea in munca:

– Legea 319/2006 – privind securitatea si sanatatea in munca publicata in Monitorul Oficial al Romaniei 646 din 26 iulie 2006;

– HG 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 ;

– HG 955/2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii 319/2006;

– Legea 90/1996 – Legea protectiei muncii republicata in Monitorul Oficial al Romaniei 47 din 29 ianuarie 2001;

– Legea 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei 740 din 10 octombrie 2002;

– OUG 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca, actualizata si aprobata prin Legea 25/2004 ;

– Legea 245/2004 privind securitatea generala a produselor;

– Legea 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte;

– Legea 436/2001 pentru aprobarea OUG 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca;

– Legea 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati;

– Legea 320/2001 pentru aprobarea OUG 137/1999 privind modificarea si completarea Legii 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii;

– Legea 177/2000 privind modificarea si completarea Legii protectiei muncii 90/1996 ;

– Legea 177/2000 privind modificarea si completarea Legii protectiei muncii 90/1996 ;

– Legea 320/2001 pentru aprobarea OUG 137/1999 privind modificarea si completarea Legii 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii;

– Legea 177/2000 privind modificarea si completarea Legii protectiei muncii 90/1996 ;

– Legea 155/2000 pentru aprobarea OUG 16/2000 privind ratificarea unor conventii adoptate de Organizatia Internationala a Muncii;

– Legea 130/1999 privind unele masuri de protectie pentru persoanele incadrate in munca;

– Legea 31/1991 , care stabileste durata timpului de munca sub 8 ore/zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite, vatamatoare, grele sau periculoase.

Principalele riscuri în lucrul la înălțime sunt următoarele , nu neaparat în ordinea gravității sau a frecvenței acestora : căderea obiectelor sau a persoanelor,  factorii de mediu care pot influența condițiile de lucru, platformele de lucru neprotejate, materialele de construcții fragile de pe acoperiș, riscul de a aluneca și de a călca în afara platformei, muncitorii care lucrează dedesubt sau în apropriere, etc.

Există trei principii general valabile de care trebuie să se țină seama în lucrul la înălțime indiferent de domeniul de activitate:

  1. Organizarea tehnologică a lucrărilor la înălțime prin realizarea tuturor condițiilor de asigurare colective
  2. Dotarea cu echipamentul individual de protecție în conformitate cu condițiile locului de muncă
  3. Obligativitatea instruirii, antrenării și a utilizării dotărilor colective și individuale, corespunzătoare riscurilor locului de muncă și a lucrărilor respective.

Lucrătorii care desfășoară activități ce presupun lucrul la înălțime trebuie să fie apți pentru aceste activități care prezintă un grad ridicat de pericol pentru ei și pentru alți participanți la procesul de muncă  care sunt expusi pericolului de cădere de la înălțime.

Angajatorii și responsabilii SSM trebuie să țină cont de faptul ca încadrarea și repartizarea lucrătorilor pentru lucrul la înălțime se realizează în mod obligatoriu pe baza avizului medicului de medicina a muncii.

Toți cei care lucrează în condițiile lucrului la înălțime, indiferent de domeniul de activitate, chiar dacă montează uși de garaj , vor purta echipament individual de protecție, specific eliminării pericolului căderii în gol suplimentat, de la caz la caz, cu echipament individual de protecție pentru combaterea riscurilor de accidentare și îmbolnăviri profesionale.

Lucrul la înălțime trebuie să se desfășoare numai sub supravegherea conducătorului locului de muncă care înainte de începerea lucrului trebuie să verifice dacă au fost asigurate toate măsurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentării și îmbolnăvirii lucrătorilor.

Toți lucrătorii la înălțime sunt obligați să poarte casca de protecție. Aceasta  va fi purtată chiar și la înălțime mică, acolo unde gradul de pericol există. În situația în care măsurile integrate de amenajare și dotare a locurilor de muncă nu elimină pericolul căderii în gol, toți lucrătorii la înălțime vor purta centuri de siguranță și frânghie de siguranță.

Căderile de la înălțime rămân una dintre principalele cauze ale accidentelor de muncă, în special în domeniul construcțiilor. Acestea cauzează o gamă largă de răniri putând merge până la deces. Îmbunătățirea condițiilor de lucru din punct de vedere al securității și sănătății în muncă este un obiectiv care nu trebuie subordonat considerentelor economice, evitând astfel  riscurile la adresa vieții și sănătății lucrătorilor.

O mască de protecție contra gazelor, numită în mod eronat mască de gaze, este o protecție împotriva anumitor tipuri de arme: chimice, biologice, radiologice, însă nu împotriva agenților radioactivi. Aceasta este purtată pe față pentru a apăra intrările căilor respiratorii (gură, nas) și de multe ori ochii, precum și alte țesuturi sensibile ale feței.

De obicei, constă dintr-o mască și un filtru, aceasta fiind un aparat de respirat cu aer de purificare, spre deosebire de aparatele de respirație. În spate de obicei se poartă o sticlă umplută cu un amestec de gaze (oxigen, azot, etc), ca de exemplu pentru scufundări și poate funcționa independent de calitatea aerului înconjurător.

Substanțele toxice din aer (de exemplu, clor), aerosoli lichizi sau solizi (de exemplu gaz muștar, folosit în timpul Primului Război Mondial) și tipuri de impurități biologice: bacterii, virusuri, toxine sau sporii, cu toate aceste amenințări, cele mai multe filtre sunt capabile să le contracareze. Există măști contra gazelor: nucleare, radiologice, bacteriologice și chimice. Acestea s-au folosit pentru prima oara in Primul Razboi Mondial cand Germania incepuse atacurile cu gaze.

Echipamentul individual de protectie este distribuit gratuit de catre angajator ce poate fi găsit în liste firme , care trebuie sa asigure buna functionare, intretinerea sau inlocuirea lui.

De ce este necesar echipamentul de protectie

Echipamentul de protectie individuala reduce expunerea angajatilor la diverse riscuri (de natura fizica, chimica, electrica, biologica etc.) care nu pot fi evitate prin alte mijloace. Utilizarea corecta a echipamentului poate contribui la asigurarea unor conditii de munca sigure si sanatoase pentru lucratori.

Domenii vizate

Echipamentele de protectie individuala sunt necesare in domenii foarte diferite: in fabrici, service-uri auto , pe santier, in industria farmaceutica , prestări de servicii în construcții sau oriunde este implicat lucrul cu substante chimice, in activitatile unde exista risc de incendiu, in timpul activitatilor desfasurate de electricieni, alpinisti,etc.

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca echipamentul individual de protectie

Potrivit legii, echipamentul individual de protectie trebuie sa indeplineasca cateva conditii:

Sa corespunda conditiilor existente la locul de munca si ricurilor implicate de activitatile desfasurate;
Sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta;
Sa ia in considerare cerintele ergonomice şi starea sanatatii lucratorului;
Echipamentul individual de protectie este destinat purtarii de catre o singura persoana. Daca imprejurarile impun insa purtarea echipamentului individual de catre mai multe persoane, se iau masuri corespunzatoare pentru a se asigura ca aceasta utilizare nu creeaza diferitilor utilizatori probleme de sanatate sau de igiena.

Pentru locurile de muncă amplasate până la înălțimea de 2 m se consideră lucrul la înălțime mică, la care se vor adopta, în funcție de pericolele existente, toate sau numai unele dintre măsurile de securitate a muncii prevăzute în Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime sau lucrul pe utilaje de construcții , aprobate prin Ordinul MMPS nr.235/1995.

Lucrul la înălţime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat şi dotat din punct de vedere tehnic şi organizatoric astfel încât să prevină căderea de la înălţime angajatului. Trebuie respectate şi aplicate prevederile şi reglementările de securitate a muncii în vigoare, referitoare la posibilele pericole de accidentare specifice activităţilor desfășurate în acel loc de muncă.

Inca de la săparea șanțurilor de la fundatie, muncitorii au nevoie echipament de protectie, pentru a nu-si pune viata in pericol. Ii observi in adancul pamantului sapănd santuri adanci, echipati cu casca de protectie, petru protejarea fetei, de obicei de culoare deschisa ( alba sau galbena). Casca de protectie ofera siguranta fara compromisuri. La fel ca si echipamente de protectie precum  casca de protectie  electrician, casca santier, viziere , sepci , casca pompier. capisoane, caciuli, casca lucru la inaltime, casca aductiune aer.

O constructie cu multe etaje, presupune o munca de calitate, o pricepere extraordinara, pentu asigurarea rezistentei constructiei, care va adaposti sub zidurile ei mii sau zeci de mii de oameni, a caror viata trebuie protejata.

Lucrul la inaltime presupune un mare risc. De aceea muncitorii si tot personalul, antrenat in constructii, trebuie sa se protejeze, folosind salopeta de lucru. Un alt acesoriu folosit este vesta vatuita, care-I feresc de mici accidente. Ochii, principalul organ al vazului trebuie feriti, de corpurile straine care ar putea sa- I afecteze, folosindu-se ochelari de protectie. Pentru protectia mainilor, se folosesc manusi de protectie. In eventualitatea existentei unor scurgeri de gaze, care pot periclita vieti omenesti, constructorii folosesc masca de gaze, care sisteaza patrunderea gazelor in organism.

In toata Romania blocurile ialte si cu o arhitectura demna de admirat, au parut ca ciupercile dupa ploaie. Locuiesc intr-un cartier al Oradiei si in urma cu 2 ani in fata blocului meu se intindea un camp imens care parea pustiu. Nu a trecut mult timp si sub ochii nostril, s-s ridicat un complex de apartamente , denumit Luceafarul, nume sugestiv, pentru maretia si fastuozitatea blocurilor din complex.

La parterul acestor blocuri sunt magazine comerciale, care satisfac dorintele si pretentiile cumparatorilor. In vitrine vezi o gama variata de marfa dup sezon. Am ramas incantata de vitrina in care am admirat incataminte alba , incepand de la papuci de casa, sandale. Cizmulite de iarna si alte accesorii, precum curele pentru femei ,posete, toate de un alb imaculat. Mi-am cumparat si eu o pereche de saboti de piele, la un pret acceptabil, dar in acelasi timp si comozi si de bun calitate.

Intrucat baiatul meu lucreza pe santier, am fost interesata si de o pereche de pantofi de protectie, din materiale de calitate . Am iesit pe deplin satisfacut din magazin si m-m indreptat spre casa. La cativa metri departare am observat niste ingineri cu un proiect in mana si am inteles ca se va constui un alt bloc . Atunci am realizat ce oameni harnici avem in tara si cata sudoare ascunde munca lor . Ma bucuram ca locuiesc intr-un oras in care toata lumea, incepand cu conducerea orasului este interesata ca orasul nostru sa arate cat mai  bine.

Unii lucratori au nevoie de jachete mai lungi, pentru ca lucreaza in frig si munca lor nu presupune prea multa miscare, altii au nevoie de jachete scurte, model pilot, pentru ca au nevoie de mobilitate mai mare si o jacheta lunga ii incomodeaza.

Unul din criteriile pe care merita sa pui accentul cand alegi echipamentul de iarna , este certificarea ca echipamentul de protectie te protejeaza cu adevarat impotriva frigului. O vesta vatuita nu e suficient sa tina numai de cald, ea trebuie sa protejeze utilizatorul sa nu transpire si sa ofere respirabilitate.

Salopeta de lucru este haină de lucru făcută de obicei din doc, care se poartă în unele ateliere de către mecanici, șoferi etc. peste hainele obișnuite, pentru a le feri de murdărie .10% din ranile cauzate de accidentele la locul de munca sunt leziuni ale piciorului, si tocmai de aceea este obligatorie purtarea de încaltaminte ESD de protectie care protejează foarte eficient picioarele in mediile de lucru expuse la riscuri.

Pe lista echipamentelor de protectie pentru vreme rece se regasesc in fiecare an jachete vatuite, salopete vatuite, bocanci de protectie imblaniti, vesta vatuita, bluze cu maneca lunga, caciuli si manusi de protectie cu protectie termica. Geaca de iarna reflectorizanta 3 in 1 sau chiar 7 in 1 face parte din jachetele multifunctionale folosite de cei care au nevoie atat de protectie la frig, cat si de vizibilitate maxima, lucratorii din constructii sau cei din politie fiind cei care achizitioneaza cel mai des astfel de echipamente. Avantajul de a utiliza o geaca de iarna cu maini lungi detasabile sau captuseala detasabila consta in mai multe optiuni de purtare. Jacheta se poate transforma cu usurinta intr-o vesta vatuita termica, spre exemplu.

In conditiile in care angajatorul nu respecta prevederile legislatiei de protectia muncii in vigoare – spre exemplu, nu intocmeste analiza de risc, nu afiseaza schema de evacuare in caz de incendiu sau nu respecta regulile de siguranta in lucrul cu substante periculoase – poate primi amenzi cuprinsa intre 3.000 si 10.000 lei. Iar odata amendat, angajatorul va fi obligat si sa intre in legalitate, rezolvandu-si problemele care tin de nerespectarea legislatiei muncii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *